În primul rând, periartrita scapulohumerală nu reprezintă o singură boală, ci un termen ce definește mai multe afecțiuni la nivelul umărului. Toate acestea se manifestă prin durere și incapacitate de mișcare date de afectarea structurilor periarticulare (tendoane, ligamente, burse sau capsula articulară).
Articol recomandat: Maladia Haglund – o inflamație dureroasă a călcâiului
Periartrita scapulohumerala semne si simptome
Simptomatologia variază, de la durere ce pornește de la nivelul umărului și iradiază de-a lungul brațului sau chiar spre partea superioară a spatelui, până la limitarea completă a mișcărilor active, cu menținerea mobilității pasive (poate fi mobilizat cu ajutorul celuilalt membru sau de către o altă persoană).
Durerea este accentuată de activitate, dar și noaptea, în somn, la schimbarea poziției sau ridicarea brațului deasupra capului. Mișcările de rotație internă și abducție pasivă sunt limitate.
Acest tipar de simptome poate să apară și în alte condiții clinice, precum hemipareză, boala Parkinson, sindrom talamic, nevralgii sau expunerea la temperaturi scăzute.
Care sunt factorii de risc în periartrita scapulohumerala?
Persoanele care fac sporturi ce presupun aruncatul unei mingi, sau care exercită activități cu ridicarea brațului deasupra capului pot suferi de această afecțiune. Totodată, leziunile traumatice, cum ar fi loviturile directe în umăr sau căderile cu brațul întins, fie tragerile bruște de obiecte grele pot reprezenta factori de risc.
Expunerea prelungită la frig este un factor binecunoscut, întrucât numărul persoanelor ce suferă de această afecțiune crește semnificativ în timpul iernii. Circulația periferică deficitară provoacă dureri musculare și probleme degenerative ale articulațiilor.
Ce investigații presupune diagnosticul?
De regulă, diagnosticul se pune clinic, pe baza semnelor și simptomelor, dar adesea poate fi necesară și o investigație imagistică pentru a exclude ale afecțiuni, cum ar fi radiografia sau RMN, sau o ecografie de părți moi. Dacă se suspicionează tulburări de conducere nervoasă, poate fi indicată și o electromiografie.
Periartrita scapulohumerala tratament medicamentos
Tratamentul este, în general, conservator, fiind necesare medicamente cu rolul de a reduce durerea și inflamația locală, de tipul antiinflamatoarelor nesteroidiene.
Medicul poate recomanda, de asemenea, tratament injectabil intraarticular cu corticosteroizi (nu se recomandă pe termen lung, deoarece produce degenerare), dar și unguente cu rol anestezic aplicate local, în jurul articulației, sau injecții subacromiale cu anestezic local (lidocaină).
Periartrita scapulohumerala tratament chirurgical
Există și varianta de tratament chirurgical, dar aceasta se aplică doar persoanelor tinere, cu forme severe dezvoltate devreme. Pentru persoanele mai în vârstă, tratamentul conservator este de elecție.
În afară de tratamentul medicamentos, sunt recomandate întotdeauna fizioterapia și kinetoterapia.
Un alt mijloc de ajutor în recuperare este reprezentat de masaj, regional, la nivelul cefei și umerilor bilateral, dar și la nivelul membrului superior afectat. Reduce durerea și tonifiază musculatura.
Periartrita scapulohumerala se vindecă?
Da, însă este necesar ca pacienții să înțeleagă că tratamentul este de lungă durată și necesită o bună complianță a acestora în ceea ce privește exercițiile fizice și respectarea recomandărilor.
Dacă nu este tratată, la ce complicații poate să conducă această boală?
Lezarea poate progresa în timp, prin solicitări repetate și absența terapiei. Complicațiile depind de forma de bază a afecțiunii și de structura predominant afectată (tendon/ ligament/ mușchi/ articulație) Există complicații precum ruptură parțială sau totală de tendon, subluxația capului humeral, umărul înghețat, ruptura de mușchi biceps din cauza modificărilor degenerative.
Exercitii pentru periartrita scapulohumerala
Fizioterapia este necesară în tratamentul patologiei, existând mai multe variante, precum termoterapie, crioterapie, electroterapie etc.
Aceasta reduce durerea și îmbunătățește forța și flexibilitatea umărului. Are rol de reducere a contracturii, dar și efect sedativ și vasculotrofic.
Kinetoterapia reprezintă însă centrul tratamentului, având efectul cel mai intens în recuperarea funcționalității articulației, dar și în combaterea recurenței patologiei.
Aceasta contribuie la refacerea structurală a țesuturilor moi periarticulare afectate. Exercițiile recomandate de către kinetoterapeut trebuie să fie făcute regulat, zilnic, de 1-2 ori pe zi acasă, precum și la clinică, periodic.
Acestea implică exerciții de mobilizare, de relaxare, mișcări active diverse, mișcări pasive și de tonifiere.
Cum poate fi prevenită periartrita scapulohumerală?
Cât de important este stilul de viață în prevenirea acestei probleme de sănătate?
Există câteva metode ce ajută la prevenția afecțiunii, printre care enumerăm evitarea traumatismelor locale, evitarea sporturilor ce solicită această articulație și încălzirea eficientă a articulației înainte de activitatea fizică, evitarea expunerii la frig, a mișcărilor repetitive și a căratului de greutăți și evitarea solicitării bruște a umărului în timpul tratamentului, când se reia treptat activitatea.
Recomandări pentru cei care suferă de periartrita scapulohumerala
Dieta in periartrita scapulohumerala
Un stil de viață si o dieta sănătoasa va avea un impact important în prevenția reapariției bolii. Este bine să se evite alimentele grase și picante și să existe o dietă bazată pe legume, fructe, brânzeturi, sare marină, dar și suplimente cu condroitină și glucozamină.
Se recomandă o dietă cu conținut redus de zahăr, ce împiedică absorbția vitaminelor și mineralelor. Peștele, nucile, semințele, ananasul, strugurii, turmericul și usturoiul au rol antiinflamator.
Pe lângă acest lucru, există câteva măsuri de ajutor, de exemplu încălzirea corectă a articulațiilor înainte de practicarea sportului (mai ales înainte de înot și baschet).
Evitarea solicitării articulației prin ridicarea greutăților sau mișcări repetitive previne reapariția durerii. Prin echiparea corespunzătoare în timpul frigului și evitarea condițiilor extreme puteți evita reactivarea afecțiunii.
