Coprocultura: când și de ce se recomandă acest test?

Când pacientul se prezintă la medic cu probleme gastrointestinale și se suspectează o infecție, existența bacteriilor în sistemul digestiv, medicul specialist poate recomanda o coprocultură. Coprocultura se recomandă adesea când sunt simptome care nu sunt specifice unei anumite afecțiuni și medicul vrea o confirmare sau infirmare a unei infecții bacteriene. Rezultatele pozitive sau negative la coprocultură sunt punctele de pornire pentru diagnosticare sau pentru alte analize și investigații mai complexe pentru depistarea cauzelor simptomatologiei prezentate.

Dacă medicul specialist cu experiență are deja un sistem de recomandare pentru coprocultură în funcție de simptome și de câteva semnale clare, pentru pacient răspunsul la întrebarea când și de ce se recomandă coprocultura este esențial. Doar așa va înțelege ce se întâmplă de la recoltare până la rezultat și de ce contează să se facă și un astfel de test care nu doare, nu presupune disconfort, este banal și poate ajuta enorm și la diagnosticare, și la stabilirea tratamentelor precise, dacă se va face și antibiograma.

Coprocultura nu se va face oricum, interpretarea rezultatelor doar de către medicul specialist care a solicitat testul este foarte importantă și ela, iar retestarea nu este o variantă luată în calcul mereu.

Ce este coprocultura și când e nevoie de ea?

Coprocultura este testul microbiologic care se realizează pe o probă de scaun, însămânțată pe medii de cultură pentru izolarea bacteriilor patogene. Odată izolat un patogen, se va merge mai departe cu testarea sensibilității la antibiotice (antibiogramă/AST) pentru un tratament corect și diagnosticare precisă.

O coprocultură va detecta bacteriile „comune” Salmonella, Shigella, Campylobacter și STEC (E. coli producătoare de Shiga-toxină, inklusive O157). Unele bacterii (Vibrio, Yersinia) vor fi identificate, detectate, dar e nevoie de cerere explicită și medii sau condiții speciale.

Nu se va folosi coprocultura standard pentru detectarea de virusuri (norovirus, rotavirus) sau paraziți (pentru care se folosește doar microscopie O&P, antigen, PCR). De asemenea, deși este o bacterie, Clostridioides difficile nu se detectează prin coprocultura uzuală, ci se va testa prin evidențierea toxinelor, PCR sau algoritmi specifici.

Medicul specialist și personalul din laboratoarele moderne știu foarte bine că termenul coprocultură este unul „umbrelă”. Când pacientul vine cu o recomandare de coprocultură, aceasta se poate referi la o coprocultură „standard/enteropatogeni uzuali”, legată de principalii patogeni bacterieni enterici, dar și la o coprocultură „extinsă”, la cerere, cu adăugarea detectării de bacterii care nu sunt mereu în rutina standard (Vibrio, Yersinia, Plesiomonas, Aeromonas) – doar la pacienții cu istoric de călătorie/consum fructe de mare/apă sau suspiciuni clinice specifice.

Foarte bine poate fi vorba despre o coprocultură și antibiogramă (AST); antibiograma se face automat la detectarea de patogen sau la cererea medicului specialist. Uneori se va solicita repetarea culturilor pentru clarificare epidemiologică, reintrare în colectivitate, pentru anumite profesii sau când autoritățile sanitare solicită expres această testare.

Coprocultura se face în laboratoare de microbiologie (din spital sau din privat). Pacienții sunt responsabili de colectarea scaunului acasă în recipiente speciale, de predarea probei la laborator după ce a fost ținută în condiții optime.

Testul microbiologic se recomandă expres pentru testarea de patogeni bacterieni la pacienți cu diaree asociată cu febră, scaun cu sânge sau mucus, crampe/dureri abdominale severe, semne de septicemie. În funcție de contextul clinic, medicul poate recomanda testul și dacă pacienții prezintă diaree inflamatorie, dacă există istoric epidemiologic, expunere la focare, contact cu persoane bolnave.

Nu se recomandă coprocultura (sau e „opțională”) când pacienții prezintă diaree apoasă, acută, ușoară, fără semne de severitate, cauzele fiind frecvent virale și autolimitate. Este obligatorie însă la pacientul imunocompromis sau semnificativ bolnav, cu risc mare de complicații.

Se va folosi adesea în caz de gastroenterite/enterocolite bacteriene, în suspiciune de holeră / Vibrio, suspiciune de Yersinia, dar și în investigații de focar / sănătate publică. Uneori va fi utilă pentru diferențierea infecției de IBD, grup de afecțiuni cronice ce determină inflamarea pe termen lung a tubului digestiv (Crohn/rectocolită).

Când coprocultura devine „test de urgență”? Când simptomatologia include diaree și hipotensiune, semne de toxicitate, deshidratare severă, febră mare, sânge în scaun, dureri severe și pacienții sunt copii sau vârstnici, coprocultura ar putea fi test de urgență. În investigațiile de focar, coprocultura poate artistic deveni test de urgență dacă avem multiple focare într-o zonă foarte mică.

Și când avem suspiciune de holeră/Vibrio sau alte infecții unde contextul epidemiologic impune măsuri rapide, coprocultura este test de urgență.

Recoltarea probelor și interpretarea rezultatelor

Pentru a avea un rezultat relevant la o coprocultură e nevoie de o recoltare corectă a probelor. Înainte de recoltare trebuie să te asiguri că nu ai luat antibiotice, deoarece antibioticele pot scădea șansa de a crește bacteria în cultură, și că nu ai luat nici antidiareice.

Și tot înainte de a recolta proba din scaun trebuie să urinezi, ca să se evite amestecul de fecale cu urină. Colectarea se va face în așa fel încât materiile fecale să nu atingă apa din toaletă. Nu se recoltează o cantitate mare de scaun, dar e important să se recolteze din trei zone diferite, inclusiv din porțiuni cu mucus, sânge.

Dacă proba nu poate fi procesată repede, se folosesc frecvent medii de transport (Cary‑Blair), mai ales în caz de patogeni enterici. Unele clinici oferă și kituri speciale pentru coprocultură, cu precizarea importanței imersării probei în mediul de transport conform instrucțiunilor.

Cât despre păstrarea probei după recoltare, unele ghiduri și clinici recomandă temperatura camerei și nu frigiderul pentru maximum 24 de ore de la prelevare. Se respectă mereu doar instrucțiunile laboratorului unde vei face coprocultura.

În laboratoare, proba se triază; unele laboratoare acceptă doar scaune neformate, altele resping scaunele formate, după care are loc însămânțarea pe medii selective/diferențiale și perioada de incubare. După ce apar colonii suspecte, laboratorul confirmă identitatea (teste biochimice, MALDI‑TOF). Dacă se cere expres, se vor realiza și tipare/serotipare/analize genetice.

Antibiograma (AST) se folosește când apare un patogen și se intenționează administrarea de antibiotic. La final are loc raportarea către autorități pentru anumiți patogeni.

Rezultatul unei coproculturii poate fi negativ, deci pacientul nu are o infecție bacteriană din lista testată, sau proba a fost recoltată/transportată suboptimal, sau cauza e virală/parazitară ori non-infecțioasă. Când rezultatul e pozitiv înseamnă că bacteria a fost identificată (se precizează clar specie/gen), apar factori relevanți (stx1/stx2 pentru STEC) și se recurge și la serotipare și/sau antibiogramă cu interpretare „S/I/R”.

Medicul va interpreta corect rezultatul pozitiv în contextul clinic, simptome, severitate, expuneri, tratamente. Dacă se folosesc panouri moleculare, interpretarea e mai dificilă.

În funcție de laborator și de protocolul urmat la testare, rezultatele coproculturii pot veni în 2-6/8 zile sau mai mult.

La rezultate pozitive se recomandă tratament suportiv, antibiotice țintite, iar la rezultat negativ, dar cu simptome prezente, persistente, se caută mai departe bacterii, paraziți, inflamație intestinală.

Ce alte teste/analize se fac alături de coprocultură (sau după)?

• Diaree acută severă / cu deshidratare / febră / sânge – se adaugă și testare și analize: hemoleucogramă, electroliți, uree/creatinină, testare STEC/Shiga-toxină, hemoculturi la suspiciune de septicemie;
• Diaree după antibiotice / diaree dobândită în spital – e nevoie și de test C. difficile;
• Diaree prelungită (peste 14 zile), după călătorii, balonare, scădere ponderală, pacient imunodeprimat – va fi nevoie de testare pentru Crypto, Giardia, Entamoeba (PCR/antigen) sau O&P;
• Suspiciune de IBD și infecție – se vor folosi calprotectina și lactoferina fecală (screening inflamație) și investigații endoscopice.

Coprocultura se va repeta în caz de control epidemiologic, de persistență a simptomelor cu prima coprocultură negativă, dar și după antibiotice (dacă recoltarea a avut loc în timpul tratamentului).

Laboratoarele MedLife au tehnologii de ultimă generație și personal calificat și pot procesa și analiza probele în condiții stricte de siguranță pentru o acuratețe maximă a rezultatelor. Medicii specialiști vor diagnostica și oferi tratamente pentru pacienții cu rezultate pozitive în baza datelor din coprocultură și unor analize și investigații, pentru stabilirea rapidă a etiologiei.

La MedLife se pot detecta din coprocultură Salmonella spp, Shigella spp, E. coli enteropatogen (în special la copiii sub 2 ani) și Klebsiella spp (cu semnificație clinică la copiii sub 2 luni), efectuându-se antibiograme pentru a analiza rezistența la antibiotice. Totodată, din aceeași probă de scaun se poate realiza examenul micologic pentru izolarea Candida albicans, cu efectuarea de antifungigramă pentru administrarea unui tratament țintit la rezultate pozitive.

Determinarea rapidă și precisă a sensibilității la tratament este realizată la MedLife prin sisteme complet automatizate, iar transportul rapid al probei către laborator va minimiza riscul de viciere.

În aceleași laboratoare se pot testa probe și de la copii mai mici de trei ani, cu specificarea clară a prezenței sau absenței E.coli enteropatogen EPEC. La bebelușii mai mici de 2 luni se detectează și Klebsiella spp.

Toate rezultatele coproculturii sunt validate de medici specialiști cu experiență și sunt date medicului și pacientului rapid. Prețul pentru o coprocultură standard la MedLife este de 72 RON, eliberarea rezultatului are loc în 3-4 zile lucrătoare. 

Dar prețurile pot varia în funcție de tipul analizei și de oraș. Coprocultura extinsă costă 276 RON, cu eliberarea rezultatului în 4 zile, iar coprocultura pentru Campylobacter spp. este 80 RON, rezultatele venind după 4 zile.

Alte tipuri de coprocultură și analize din scaun disponibile la MedLife: Coprocultură – Ex. Micologic, rezultat în 6 zile lucrătoare și cost de 28.00 RON, Coprocultură în TIA (toxiinfecție alimentară), rezultat în 4 zile lucrătoare și cost de 72.00 RON.

În rețeaua MedLife va exista oricând un laborator disponibil pentru coprocultură, sunt peste 40 de laboratoare proprii și 240 de puncte de recoltare în toată țara. Toate laboratoarele MedLife sunt acreditate RENAR și respectă standarde ISO, garantând rezultate precise și sigure.

Pentru București și Ilfov și împrejurimi, MedLife oferă recoltări 24/7, inclusiv în weekend. În aplicația MedLife pacientul are acces la rezultate, evoluția analizelor și programări online pentru eficiență maximă.