Fibrilația atrială: de ce este supranumită «epidemia secolului» și cum se diagnostichează corect

Inima bate, în mod normal, cu o regularitate metronomică — aproximativ 60–100 de bătăi pe minut, impuse de un singur punct de comandă situat în atriul drept, nodul sinusal. Dar la milioane de oameni din întreaga lume, acest ritm ordonat se transformă brusc într-un haos electric. Atriile tremură haotic cu 350–600 de impulsuri pe minut, ventriculii răspund neregulat, iar sângele stagnează în auricule. Aceasta este fibrilația atrială (FA) — cea mai frecventă aritmie susținută la om și una dintre principalele cauze de accident vascular cerebral (AVC).

Medicii o numesc «epidemia secolului» nu din exagerare, ci din date concrete: în Europa, aproximativ 10 milioane de persoane trăiesc cu fibrilație atrială, iar prevalența se estimează că va depăși 17 milioane până în 2030, pe măsură ce populația îmbătrânește. În România, studii recente estimează că peste 400.000 de persoane sunt afectate, iar mulți nu știu că au această problemă.

Ce se întâmplă, de fapt, în inimă în fibrilația atrială

Inima are patru camere: două atrii (superioare) și doi ventriculi (inferiori). În mod normal, nodul sinusal generează un impuls electric care traversează atriile, le contractă, apoi ajunge la ventriculi printr-un nod de relay — nodul atrioventricular (AV) — și îi contractă la rândul lor. Sângele este pompat eficient în circuit.

În fibrilația atrială, focare electrice multiple din atrii — frecvent situate la orificiile venelor pulmonare — generează impulsuri dezordonate. Atriile nu se mai contractă propriu-zis, ci tremură (fibrilează). Ventriculii primesc semnale haotice, bătăile inimii devin neregulate și adesea prea rapide. Consecința imediată: debitul cardiac scade, iar sângele stagnează în auricula stângă — un buzunărel al atriului stâng — unde se pot forma cheaguri (trombi). Dacă un cheag migrează spre creier, rezultatul este AVC-ul cardioembolic, cel mai sever și mai dizabilitant tip de AVC.

Cât de frecventă este fibrilația atrială și cine este expus

Fibrilația atrială afectează aproximativ 1–2% din populația generală, dar prevalența crește dramatic cu vârsta: 4% la persoanele de peste 60 de ani și până la 10–12% la cei de peste 80 de ani. Bărbații sunt afectați ușor mai frecvent decât femeile, dar femeile cu FA au un risc mai mare de complicații grave.

Principalii factori de risc includ:

• Hipertensiunea arterială (HTA) — cel mai frecvent factor de risc, prezent la 60–80% dintre pacienții cu FA
• Cardiopatia ischemică (boala coronariană)
• Insuficiența cardiacă
• Valvulopatiile (în special stenoza și insuficiența mitrală)
• Diabetul zaharat
• Obezitatea și sindromul metabolic
• Sindromul de apnee în somn (OSAS)
• Consumul excesiv de alcool — «holiday heart syndrome»
• Hipertiroidismul
• Vârsta înaintată

Tipurile de fibrilație atrială — nu toate sunt la fel

Cardiologii clasifică FA în funcție de durată și de modul în care episoadele evoluează:

FA paroxistică: episoadele apar și dispar spontan în mai puțin de 7 zile (frecvent sub 24 de ore). Inima revine singură la ritmul sinusal. Pacienții descriu adesea episoade bruște de palpitații care se opresc la fel de brusc.

FA persistentă: episodul durează mai mult de 7 zile și nu se oprește fără intervenție medicală (medicamente sau cardioversie electrică).

FA persistentă de lungă durată: episodul durează mai mult de 12 luni, dar medicul decide că merită tentată conversia la ritm sinusal.

FA permanentă: pacientul și medicul acceptă de comun acord să nu mai tenteze conversia la ritm sinusal — scopul devine controlul frecvenței cardiace și prevenirea complicațiilor.

Simptomele fibrilației atriale — ce trebuie să te alarmeze

Fibrilația atrială poate fi complet asimptomatică (descoperită întâmplător la un ECG de rutină) sau poate produce simptome intense care alterează calitatea vieții:

• Palpitații — senzație de bătăi neregulate, rapide sau «sărite»; cel mai frecvent simptom
• Oboseală la efort sau în repaus — inima pompează mai puțin eficient
• Dispnee (lipsă de aer) — mai ales la efort sau când FA are alură ventriculară rapidă
• Amețeli sau stare de pre-leșin (lipotimie)
• Disconfort toracic — senzație de presiune sau apăsare
• Sincopă (leșin) — mai rar, dar necesită evaluare urgentă

Atenție: absența simptomelor nu înseamnă absența riscului de AVC. Multe persoane cu FA permanentă nu resimt nimic, dar riscul de AVC cardioembolic rămâne crescut în absența anticoagulării.

Cum se diagnostichează fibrilația atrială

ECG (electrocardiograma)

Electrocardiograma este metoda standard de confirmare a FA. Aspectul ECG clasic include: absența undelor P distincte (înlocuite cu oscilații fine, undele «f» de fibrilație) și ritmul ventricular neregulat (intervale R-R variabile). Un ECG în 12 derivații durat 10 secunde poate confirma FA dacă aceasta este prezentă în acel moment.

Monitorizare Holter 24–72 de ore sau 7 zile

Dacă FA este paroxistică și nu este surprinsă pe ECG-ul standard, este necesară înregistrarea prelungită a ritmului cardiac. Monitorizarea Holter timp de 24–48 de ore sau chiar 7 zile permite «prinderea» episoadelor de FA și evaluarea frecvenței lor, a duratei și a simptomelor asociate. Aceasta este o investigație esențială la orice pacient cu palpitații recurente.

Ecocardiografia transtoracică

Ecocardiografia (ecografia cardiacă) permite evaluarea structurii și funcției inimii: dimensiunile camerelor, funcția pompei (fracția de ejecție), existența valvulopatiilor și prezența trombilor intracavitari. Este obligatorie înainte de cardioversie sau de inițierea anticoagulării.

Scorul CHA₂DS₂-VASc — cine are nevoie de anticoagulant

Cel mai important aspect al managementului FA nu este conversia la ritm sinusal, ci prevenirea AVC-ului. Cardiologul calculează riscul de AVC cu ajutorul scorului CHA₂DS₂-VASc, care atribuie puncte pentru: Insuficiență Cardiacă (C), Hipertensiune (H), Vârsta ≥75 ani (A²=2 puncte), Diabet (D), AVC anterior (S²=2 puncte), boală Vasculară (V), Vârsta 65–74 ani (A), Sex feminin (Sc). Un scor ≥2 la bărbați sau ≥3 la femei indică necesitatea anticoagulării orale, de obicei cu anticoagulante noi (NOAC/DOAC) precum apixaban, rivaroxaban sau dabigatran.

Tratamentul fibrilației atriale

Managementul FA urmărește trei obiective simultane: controlul simptomelor (frecvenței cardiace sau al ritmului), prevenirea AVC-ului prin anticoagulare și tratamentul afecțiunilor de bază care au generat FA.

Controlul frecvenței: Beta-blocante (metoprolol, bisoprolol), blocante ale canalelor de calciu (verapamil, diltiazem) sau digoxin mențin alura ventriculară în repaus sub 100 bătăi/minut.

Controlul ritmului (cardioversie): Conversia la ritm sinusal se poate face medicamentos (amiodaronă, flecainidă) sau electric (cardioversie electrică sincronizată externă). La pacienți selectați, ablația prin cateter (izolarea venelor pulmonare) oferă control pe termen lung al aritmiei, cu rate de succes de 70–80%.

Anticoagularea: Este prioritatea numărul 1 la pacienții cu scor CHA₂DS₂-VASc crescut. NOAC-urile sunt preferate față de warfarină datorită profilului de siguranță superior și lipsei necesității monitorizării INR.

Unde poți fi evaluat pentru fibrilație atrială în Cluj-Napoca

Diagnosticul precoce al fibrilației atriale implică o serie de investigații cardiologice specifice — ECG de repaus, monitorizare Holter 24–72 ore și ecocardiografie transtoracică. Pacienții din Cluj-Napoca pot accesa aceste servicii la clinici specializate în cardiologie din Cluj, unde cardiologii interpretează înregistrările Holter, calculează scorul CHA₂DS₂-VASc și stabilesc împreună cu pacientul cel mai sigur plan terapeutic — fără a fi necesară internarea.

Nu amânați consultul cardiologic dacă simțiți palpitații recurente, oboseală neexplicată sau dacă aveți factori de risc multipli. Fibrilația atrială detectată precoce și tratată corect poate fi gestionată cu succes, reducând riscul de AVC cu până la 66%.

Ce trebuie să reții despre fibrilația atrială

• FA este cea mai frecventă aritmie susținută — afectează 1 din 10 persoane peste 65 de ani
• Principala complicație este AVC-ul cardioembolic — de 5 ori mai frecvent la pacienții cu FA neanticoagulați
• Diagnosticul se confirmă prin ECG; dacă FA este paroxistică, este necesar Holter 24–72h sau 7 zile
• Anticoagularea este tratamentul cheie pentru prevenirea AVC-ului, nu conversia la ritm sinusal
• Ablația prin cateter este o opțiune curativă cu rata de succes de 70–80% la pacienți selectați
• Consultul cardiologic trebuie efectuat chiar dacă simptomele s-au oprit spontan

Surse: Ghidurile ESC 2020 pentru Fibrilația Atrială, Societatea Română de Cardiologie, studiul SEPHAR III, European Heart Journal.